Ieri am stat cateva ore bune prin Ambient sa cumparam cele trebuincioase apartamentului – si am mai stat o vreme buna la casa, insiruiti probabil la cea mai lunga coada pe care a vazut-o Ambientul vreodata. V-ati prins: a dat buzna romanul inainte de cresterea cu 5% a TVA-ului.
In spate, la materialele de constructii unul dintre magazioneri imi spunea ca s-au cumparat in prostie tot felul, chiar si materiale care inainte nu le cumpara nimeni. Unul dintre clientii chiar a cumparat materiale fara sa stie pentru ce sunt, “sa le aiba, ca cine stie”
Mai mare nenorocire a fost in Polus, Cora si alte supermarket-uri. Lumea s-a calcat in picioare o dupa-masa intreaga (si chiar o zi intreaga – am auzit ca unii si-au luat zi libera pentru cumparaturi) ca sa prinda produsele la vechiul pret – fie ca le trebuie, fie ca nu.
Azi in schimb am observat cea mai mare scarba posibila in ceea ce priveste oamenii si relatiile dintre acestia.
Am facut o scurta plimbare pana la piata de la langa mine si primele cuvinte pe care le-am auzit venind dinspre magnificul loc erau cateva injuraturi. Am prins o parte a discutiei care se referea la faptul ca acei comercianti au marit preturile cu mai mult de 5% cat e TVA-ul si ca sunt niste nesimtiti ca profita astfel de populatie – comerciantii catre clienti ca si asa vand putin si daca nu le convine sa cumpere din alta parte.
Mergand mai departe catre o frizerie dau sa intru pe usa – o tanti care facea ordine pe acolo imi zice ca este inchis incepand de azi, au concediu de odihna o luna si tranteste usa ca sa poata raspunde la telefon. Oare era atat de greu sa puna un afis cu o zi inainte sau cel putin sa sa imi spuna toate cele de mai sus ca si cum eu as fi cel din banii caruia este platita? Aparent da. Burcash avea dreptate, oamenii astia au atat de putin chef incat iti vine sa nici nu le mai dai bani.
Si ma indrept eu catre o frizerie de cartier, la parterul unei case – ajung inauntru, nimeni. Vine intr-un tarziu o tanti cu un cos de legume, proaspat stranse din gradina, cu mainile pline de pamant si ma roaga sa astept cateva minute. Se intoarce, se spala, se imbraca in hainele de frizerie si ma tunde – la propriu – ca la figurat se uita cu tristete la lista de preturi si vede tuns normal, 9 lei. Si imi zice 11 lei va rog.
Iesim in acelasi timp din incapere, ea se duce inapoi in gradina si incepe sa se certe cu sotul ei pe tema copiilor si a lipsei de bani.
Imi vine sa zic ca nu ar trebui sa fim atat de lahamisiti unii fata de ceilalti si ca nu e vina noastra ca ni se intampla asa ceva si ca ar trebui sa lucram impreuna, nu unul impotriva celuilalt. Dar stai, ba e vina parintilor nostri si a bunicilor nostri. Care ne-au invatat sa inghitim tot ce ni se intampla si sa mormaim dezaprobator. Si da, e vina noastra ca nu am invatat sa protestam violent atunci cand ne sunt incalate drepturile si sa ni le cerem asa cum o fac si altii. Si e vina noastra ca am votat conducatori care isi umilesc poporul doar ca sa-i mai prelungeasca agonia promitandu-le bani pe care ii imprumuta.
Si da, e vina noastra ca ne mieunam toata ziua ca ne merge prost dar dam vina pe altii. Noi am vrea, dar din cauza celorlalti nu putem.
Ei stii ce, cam toata lumea s-a saturat. Ti-e scarba ca ramai cu prea putini bani pe firma si ca trebuie sa faci evaziune fiscala doar ca sa iti ceri drepturile? Fa-ti o firma in Cipru, Panama, Bahamas sau orice paradis fiscal. Te-ai saturat ca platesti prea mult intretinerea pentru apartamentul luat cu credit pe 25 de ani? Vinde-l si ia-ti unul mai mic. Te plangi toata ziua ca ai un salar mic si un job de rahat? Angajeaza-te altundeva! Nu-ti plac oamenii din jurul tau? Muta-te in alta parte. Dar nu te mai plange, pentru ca ne-am saturat. De scarba cu care te duci la servici, de sictirul care tratezi clientii, de invartelile si tepele pe care incerci sa le dai ca sa te crezi mai smecher, de ura cu care vii acasa si te certi cu sotul sau sotia, de minciunile pe care le zici zi de zi ca sa nu pari mai prejos de ceilalti ca tine.
Ne-o meritam, nimeni nu contesta asta. Dar daca nu vrei sa ajuti macar stai deoparte si mai mult, nu ne pune bete in roate.
Salut,
Din pacate acesta este nivelul poporului roman. Pe romani ii caracterizeaza foarte mult urmatoarele elemente:
- invidia (sa moara neaparat capra vecinului)
- lacomia (caz exemplificat de tine in post)
- prostia (prin refuzul de a se perfectiona, refuzul de a invata de la altii, de a invata din propriile greseli)
- obedienta si frica de a incerca (cateodata si eu ma mai ergasesc aici).
Daca am fi uniti, am scadea brusc preturile in urmatoarele zile, si chiar daca am incasa mai putin (la prima vedere), am ingropa concurenta si ne-am crea o perspectiva. Publicitate gratis + baza largita de clienti. Dar nuuu, romanul face afaceri dupa ureche, iar 90% din cei care lucreaza in comert nu detin cele mai elementare cunostinte de economie de piata.
Ca deh, daca in scolile romanesti facu 10 ore de matematica si chimie pe saptamana si 0 economie, 0 limbi straine, 0 logica, 0 gramatica…..
Toate aceste 4 elemente ne-au adus doar guverne de 2 bani in ultimii 20 de ani.
Concluzia:
1. Din cauza invidiei, am ales sa alegem pe cei mai prosti (in loc sa-i alegem pe cei mai putin prosti). Tot din cauza invidiei am refuzat sa ii ajutam pe cei care ne sunt aproape si , involuntar, am contribuit la crearea unei clase de mafioti, interlopi si corupti (dand spagi, lucrand la negru, etc…)
2. Din cauza lacomiei am intretinut un intreg sistem economic de produse si servicii de proasta si foarte proasta calitate si la preturi ridicate. Involuntar, am creat locuri de munca in industrii de carton ( vezi mii de cabinete de avocatura de mana a 7a, brokeri si consultanti de mana a 8a, etc.). Aceste industrii nu produc nimic tangibil sau intangibil (fac bani de pe prostia altora si atat).
3. Din cauza prostiei, am refuzat sa fim mai buni, sa ne perfectionam ( ca sa ajungem foarte buni si sa nu ne punem problema concedierii sau reducerii veniturilor). Am refuzat sa ne aparam drepturile. Am preferat sa dam in cap la bugetari, si la privati. Am preferat ca altii sa aiba mai putin (din invidie) si ne-am trezit toti cu mai putin.
4. Din cauza fricii si obedientei nu am riscat (daca nu risti, nu castigi. cine nu munceste, nu greseste…) si am stat “la caldurica” fara sa producem ceva, fara sa incercam sa iesim in evidenta, fara sa luam initiative (de ex o afacere, un proiect, etc.)
Ca sa ajungem o societate capitalista sanatoasa si performanta (“multilateral dezvoltata” vorba lui Ceausescu) trebuie sa eliminam elementele 1, 2, 3 si 4.
Si asta e foarte greu…
Cu respect,
Voicu Rogojan
P.S. Imi cer scuze pentru greselile din text. Am o durere de masea si nu ma pot concentra bine.
Frumos comentariu Voicu, observa ca esti la fel de consternat ca multi compatrioti
e atat de usor sa plangi si sa te plangi… dar daca alegi schimbarea, ce se va intampla cu tine? daca la noul job o sa trebuiasca sa muncesti pe bune? e greu sa recunosti ca ai gresit. si e si mai greu sa accepti ca trebuie sa corectezi acele alegeri in viata care acum le regreti(financiar in cazul asta).
Punctul pe “i” ca de obicei! Bravo! Eu de mult imi tot zic asta, si am ajuns sa cred ca sunt un fraier ca nu am si cohones ca sa actionez. Da, suntem niste lasi care se dau smecheri in fata celor mai slabi si raspundem cu “da, sefu” celor care se dau mai rotunzi ca noi. Asa ca, nu trebuie sa ai “spate” ca sa faci pe duru’, trebuie doar sa ridici vocea cu cativa decibeli si gata: esti seful celor care in acel moment te asculta. Ce e mai grav e ca nu trebuie sa si zici ceva cu context, doar sa faci pe smecherul si 95% dintre cei care te asculta te vor alege de presedinte. Degeaba vi cu comentarii inteligente la abjectiile unuia de genul mai sus mentionat, pentru ca vei fi aspru pedepsit de catre cei care deja strang bani sa ii ridice statuie. Asa ca, nu poti decat sa stai si sa astepti sa i se scufunde corabiile, sau sa vanda flota pe bani de buzunar. Si atunci, daca le zici celor mai apropiati ca “vezi, ti-am zis eu ca asa va fi”, ei vor replica imediat, fara a sovai: “nu e vina lor, e vina celor care au fost la conducere inaintea lor; astia doar incearca sa recupereze ce se mai poate”. Dar nimeni nu zice: “mah, astia is deja de 6 ani la guvernare; daca nu au reusit in 6 ani, ce rost mai are sa-i tinem?”.
Eu ma tot intreb ce naiba le-or trebuit la aia din ’89 sa faca revolutie? Atunci era un pantofar infumurat, acuma e un marinar betivan (care a recunoscut in direct ca afirmatiile sale populiste au fost facute sub influenta bauturilor alcoolice). E chiar asa mare diferenta? Sau au venit extraterestrii si ne-au aratat luminita de la capatul tunelului?
Hai sictir! Hai sictir catre toti romanii care se cred romani si care inca mai cred ca salvarea e posibila cu oamenii actuali! Am zis si eu: ne meritam soarta pe deplin! Stiti totusi ce imi pare rau?!?! Imi pare rau de tara asta. Si de specimenele care, cu toate ca (inca) gandesc, se pierd in multime sau pe bloguri de genul asta. As deschide un fond pentru niste bombe cu hidrogen. Cat mai multe ca sa fie destul pentru toata tarisoara asta. Si sa incepem sa dam cate una pe saptamana in zonele “portocalii”, incepand cu Bucurestiul. Pana cand vom simti TOTI (nu doar 50% dintre noi) ca intradevar e mai bine. La cat imi dau eu seama, nu va mai supravietui nimeni, pentru ca asa suntem noi: de ce sa moara doar capra mea, sa moara si a vecinului. Dar hai sa lasam pe altii sa locuiasca meleagurile astea, ca prea e pacat ca sunt locuite de romani! Adio!