In urma cu cateva zile am primit fara sa vreau o lectie de viata cel putin interesanta care in mod normal ar fi trebuit sa ma demoralizeze complet, lucru care s-a si intamplat initial. Insa cu ajutorul unei vechi prietene mi-am reamintit ca e doar alegerea mea sa raman demoralizat, inchis si sa-mi sterg din carnetel o buna parte din planuri. Si mi-am reamintit ca pot sa fac exact contrariul, este doar o problema de optiune; dar mai mult de atat am realizat ca e foarte usor sa extrapolezi la intreaga viata tot sistemul constient al alegerilor.

E incredibil ce sentiment puternic iti ofera gandul constient ca poti sa alegi tot ceea ce ti se intampla, tot ceea ce vrei sa faci si cum relationezi cu lumea din jurul tau.  Dar si mai incredibil este cat de repede poti lua cele mai importante decizii in ceea ce priveste viata ta odata ce ai realizat asta. Iar in combinatie cu alte lucruri utile alegerea devine foarte repede usoara si iti organizeaza aproape instantaneu existenta.

Am ales sa fiu optimist. Unii pe care ii numesc prieteni imi spun ca sunt prea naiv si idealist. Dar asta mi-a dat putere sa continui si sa ajut si pe altii. Altii pe care ii numesc tot prieteni sunt de acord cu mine

Am ales sa exprim ceea ce gandesc. Sunt cat se poate de diplomat si intotdeauna incerc sa nu ranesc personele din jur, dar ma supara extrem de mult cei care gandesc un lucru, spun altul si fac cu totul altceva.

Am ales sa nu mai astept. Apropiatii ma cunosc ca fiind cea mai rabdatoare persoana. Dar prea multe si planuri s-au taraganat la nesfarsit pentru ca eu puteam sa astept.

Am ales sa-mi creez singur oportunitatile. De-a lungul timpului cunoscuti, apropiati si prieteni mi-au propus o seama de proiecte extraordinare care nu s-au concretizat sau au venit un pic prea tarziu. E usor sa vorbesti, dar e mai greu sa actionezi; timpul nu este niciodata cel potrivit. Daca nu eu, atunci cine? Daca nu acum, atunci cand?

Am ales sa ma revansez. Putem sa ne laudam cat vrem si putem poza in victime o viata intreaga. Dar cand te revansezi cu adevarat un sentiment puternic te reincarca. Am ales sa ma revansez fata de parinti si cei care imi sunt alaturi in primul rand.

Am ales sa fac compromisuri. Ma intereseaza prea putin ca am fost, sunt si voi fi blamat ca fac compromisuri pentru a fi fericit. Societatea in care traim si mai ales cea romaneasca te obliga sa faci compromisuri pe aproape toate planurile.

Am ales sa renunt atunci cand simt ca e necesar. De frica, panica si din comoditate am ales sa tin aproape cu dintii de lucruri, oameni, prieteni si mai ales relatii. Cel mai important lucru in viata mea sunt eu si am prea putin timp la dispozitie pentru a-l pierde in trecut. Am prea putin timp pentru a pastra un status quo care nu ma mai face fericit.

Am ales sa invat ceva nou in fiecare zi. Ma motiveaza sa ies zilnic din cutie si sa nu mai inchid capacul; ma determina sa vreau din ce in ce mai mult si sa raman fara spatiu in carnetelul de lucruri noi.

Am ales sa caut experiente. Fara sa devin filozofic, cred ca asta e scopul meu in viata. Sa cunosc oameni noi, sa vad locuri noi, sa trec prin situatii noi, sa acumulez cunostiinte dincolo de cuvantul scris. Sa cunosc tot ce e in jurul si altfel decat imi este prezentat de catre altii.

E pacat ca o natiune atat de trista are nevoie de straini ca sa ne invete sa alegem sa fim fericiti.

Pentru ca nu mai mai am tot timpul din lume am ales sa nu-mi pierd speranta si am ales sa fiu fericit.

Totul depinde de alegerile pe care le facem si suntem singurii responsabili de a prelua controlul.