In urma cu aproape doua luni am fost invitat la Nokia Open IT – ziua portilor deschise la centrul de R&D al Nokia din Cluj. M-am jucat cu niste aplicatii interesante in curs de lansare, am revazut amici vechi si mi-am exprimat dorinta de a vizita si fabrica de la Jucu – mi s-a spus ca probabil vor avea o zi a portilor deschise si la fabrica intr-o buna zi.

Ei, acea zi a fost astazi. Am aflat din pura intamplare azi dimineata si am dat cateva telefoane pentru a primi mai multe detalii – in scurt timp @NokiaRomania mi-a raspuns si am pornit catre fabrica (aflata la ~30km de Cluj)

Ajuns la locul faptei m-am alipit de un grup de studenti si am inceput vizita. Ceea ce urmeaza este o relatare exacta (presarata pe alocuri cu comentarii subiective) a experientei Nokia.

La poarta principala am fost luati in primire de catre managerul fabricii si doua domnisoare. Primul lucru care ni s-a cerut a fost predarea cheilor si a oricaror dispozitive electrice si electronice – telefoane, aparate foto, carduri de memorie, stick-uri USB. Ni s-a explicat pe scurt care sunt masurile de securitate si ce rol au ele – fair enough; mi-am exprimat dorinta de a face cateva fotografii, insa am fost refuzat foarte politicos – mi s-a explicat ca politica globala a Nokia nu permite fotografierea “neoficiala” a incintei fabricii, nici macar cladirea in sine, odata ce ai trecut de checkpoint-ul de securitate. Am fost insa insotiti pe tot parcursul vizitei de un fotograf oficial din partea Nokia.

Am intrat apoi in cladirea si am fost primiti cu racoritoare si snack-uri dupa care am asistat la o prezentare generala a companiei, tinuta de managerul acesteia – de fapt o scurta istorie a corporatiei si cateva cuvinte despre fabricile Nokia din lume. Tot cu aceasta ocazie am aflat de MeeGo – platforma software bazata pe Linux care va fi sta in spatele celor mai avansate terminale mobile (si nu numai) ale Nokia. Multe din informatiile prezentate sunt disponibile online.

La fabrica Nokia din Jucu se produc aproximativ 25 de modele de telefoane, majoritatea entry level – iar mediul de lucru este unul destul de alert. Se lucreaza in 4 ture, 7 zile pe saptamana – in fabrica se lucreaza non-stop. La orice ora din zi si din noapte la Nokia se afla in jur de 1.000 de oameni, carora li se asigura transportul si cateva mese pe zi.

Complexul are in dotare terenuri de fotbal, baschet, tenis si o sala de fitness super echipata – destinate exclusiv angajatilor si utilizabile doar in afara orelor de program efectiv.

Dupa o scurta sesiune de Q&A am pornit in vizita efectiva prin fabrica. Am fost echipati cu haine antistatice si huse pentru incaltari de plastic, dupa care, impartiti in grupuri de cate 10 oameni, am intrat in zona office – exista in jur de 5-6 departamente aici, care se ocupa in principal de aspectele birocratice plus helpdesk-ul pentru angajati. De aici se intra direct la liniile de productie, dupa o verificare in prealabil a echipamentului antistatic – verificare peste care am sarit din motive temporale.

Primul lucru pe care l-am observat a fost ordinea si curatenia – absolut totul la locul lui, toate sectiunile bine demarcate, o sumedenie de oameni, terminale si calculatoare. Nu am putut sa nu observ imensele cabinet-uri cu sute de cabluri ethernet – ele conecteaza calculatoarele din zona, utilizate pentru teste, instalare soft pe terminale etc. Ma asteptam insa ca liniile de productie sa fie robotizate – asa cum am vazut  in cateva cazuri la fabrici similare. Totusi, este impropriu spus linie de productie pentru ca desi aici se produc terminalele, ele de fapt doar sunt asamblate – absolut toate componentele fiind aduse din alte locatii.

Am fost totusi impresionat de numarul mare de oameni care asamblau terminalele, desi fabrica in sine nu este foarte mare. Tot aici am vazut si cum se “incarca softul pe telefoane”, un procedeu care dureaza cateva minute (in functie de terminal): se ia telefonul, se pune intr-un docking station si cand se aprinde beculetul galben se scoate terminalul si se ambaleaza, i se pune identificatorul (IMEI, batch number etc) si se trimite la quality testing.

Se pare ca aceasta testare este extrem de riguroasa pentru ca am vazut destul de multe cutii pe care scria mare cu rosu REJECTED – ni s-a explicat ca si cel mai mic defect (fie el un firicel de praf pe ecran, o zgarietura pe carcasa etc) duce la refuzarea telefonului.

Dupa aceasta am vizitat ceea ce numesc cei de la Nokia “Supermarket” – aici ajung componentele din extern si in functie de comenzi sunt asezate pe carucioare toate componentele necesare pentru fabricarea unui telefon si duse la liniile de productie.

Intr-un final, dupa ultimele verificari terminalele sunt ambalate in functie de cererile clientilor si duse in zona denumita sugestiv “Shipping” – aici se intocmesc si hartiile pentru vama si toata documentatia necesara transportului.

Dupa inca cateva minute de plimbat prin fabrica si urmarit procesele am observat ca se asamblau si cateva modele high-end, cum ar fi E63 sau E72 (in mod cert modele qwerty) – desi am inteles ca la Jucu se asambleaza doar telefoane entry level.

Intr-un final am iesit din fabrica propriu-zisa, am predat costumatia si am trecut printr-un alt punct de securitate cu senzori incredibil de sensibili – nici macar in aeropoarte nu am vazut un checkpoint atat de complex. Dupa ce s-au convins ca acele porti de securitate nu prea au motive sa sune si ne-au verificat pe fiecare in parte, am fost lasati sa iesim intr-un coridor.

Ce am observat interesant pe acest coridor au fost mesajele corporatiste – legate de cele 4 valori Nokia: Engaging you, Achieving together, Passion for innovation & Very human.

La iesire am predat badge-urile si in schimbul lor am primit o cutiuta pe care nu am avut curiozitatea sa o deschid pana acum cateva minute. In ea se afla un headset bluetooth si o frumoasa husa de telefon.

Acum, o mica doza de subiectivism: Toate liniile de asamblare aveau indici de performanta si targete pe tura. La nici o linie de asamblare indicii nu era erau completati iar cu mici exceptii, targetele nu erau indeplinite. Majoritatea celor pe care le-am observat erau intre 60% si 85%. Bineinteles, am observat si procente de 100% si cateva peste, dar majoritatea erau sub 90%. E posibil ca targetele sa fie prea mari insa in majoritatea cazurilor la explicatii era trecut “pauza 10 minute” sau “pauza 20 minute” si in cateva cazuri “lipsa componente” si “defect aparatul X”.

La intrare nu a verificat absolut nimeni cine sunt sau cum am ajuns acolo. E drept ca in urma conversatiei cu @NokiaRomania am completat un chestionar online unde mi-am lasat datele personale, dar la locul faptei nu a verificat nimeni aceste date – posibil sa nici nu fi ajuns la ei. (eu am mers cu masina personala si dupa cum am zis la inceput, m-am alipit unui grup care venise cu un autocar Nokia) In schimb securitatea este foarte buna, fiecare grup fiind insotit de 2 agenti de paza – in general femei.

Vreau insa sa termin pe un ton cat se poate de pozitiv: venirea Nokia la Jucu este cred ca cel mai bun lucru care s-a intamplat celor din zona. Ei aduc oamenii de pe o raza de 100km in fiecare zi si au 60 de rute de transport. Combinat cu faptul ca in total sunt 4.000 de angajati directi si indirecti, Nokia a reusit sa creeze un ecosistem excelent in zona. Mai mult, Nokia este cea mai “verde” companie pe care am avut ocazia sa intru in contact.

Multumesc pentru sansa de a vizita fabrica de la Jucu si felicitari pentru mesajul transmis in exterior – Nokia este una din putinele companii cu o cultura corporatista superba pe care toti angajatii o imbratiseaza si pe care o exprima cu mandrie si zambetul pe buze.