Nu e nici un secret ca sunt din ce in ce mai dezamagit de situatia tarisoarei noastre insa imi pastrez pe cat posibil optimismul si speranta ca totusi se va produce in curand un soc si ne vom schimba directia – fie inspre foarte rau si sa terminam o data cu el, fie incet dar sigur catre bine.

Si de fiecare data cand simt ca cel putin pastram linia de plutire trebuie sa apara ceva care sa-mi confirme faptul ca speram degeaba.  Am rumegat articolul scris de Liviu si reactiile care au urmat – si mi-am adus aminte ce spuneau marii eroi ai natiunii: unul singur trebuie sa ia atitudine si ceilalti il vor urma! Schimbarea poate sa aiba loc, e nevoie doar sa ne unim!

Si liniste. Articolul de pe blogul sau are 8 comentarii (mai putine ca multe dintre poeziile sale), iar cel de pe citynews doar 40 la peste 10.000 de vizualizari.

Ne este frica sa comentam deschis un subiect, ne este teama sa ne exprimam parerea in mod natural si ne este teama de repercursiuni la modul cel mai prevenitv si stupid posibil. Si daca mi se intampla ceva?

Inca nu am invatat sa ne asumam parerile si sa ni le sustinem pana in panzele albe, indiferent daca avem sau nu dreptate de teama a ce ni s-ar putea intampla. Ca la cat ne e de greu poate o sa fie si mai si.

Ne meritam soarta.