Ce e cu titlul asta? Rabdarica, explic acum. In urma cu multa vreme povesteam cu Sergiu despre un proiect interesant pe care urma sa-l puna in aplicare. Ulterior proiectul a devenit cunoscut sub numele de Trilulilu, un nume la care am ras cu hohote minute in sir cand l-am auzit prima data. Si am ras si mai bine cand mi-a povestit cum a decurs deschiderea contului bancar pentru Trilulilu SRL

Trecand peste aspectele hilare de la inceput (si chiar de pe parcurs – vezi anunturile de angajari) ma opresc asupra aspectelor mai serioase din spatele Lacoste-ului clujean. (no pun intended )

Costurile initiale (sa le zicem de productie) au fost destul de mari, traduse prin salariile developerilor si munca neremunerata imediat pentru crocodilii din management. Cum a fost sustinut initial Trilu? Banuiesc ca prin munca de design si development de la NSD/WebDesign 2.0, deoarce in perioada respectiva nu se vindea publicitate pe trilu.

Acum, costurile de intretinere. Aici iar intra salariile, precum si costurile de servere dedicate si colocare, precum si banda. Nu mai este nici un secret ca initial crocodilul a salasluit prin SimpliQ (atat in Cluj, cat si in Bucuresti) si cu toate ca pretul per Mbit era pe cat de mic posibil pentru acea vreme, overall costurile erau mari. Imi amintesc si acum ziua in care s-a facut un showcase la Antena3 (emisiunea lui Moise Guran) cu trilu, stateam ca pe ace in DC, vazand cum traficul sare de 90Mbit si nu se mai oprea…

Dupa care crocodilul s-a perindat catre Champs-Élysées unde a putut respira in voie o buna bucata de timp. Dar cred ca nici Crocodilu’ Sef nu s-a asteptat la cresterea extraordinara pe care a avut-o micul crocodil (aproape ca a devenit ditamai crocodilu’ de apa sarata) si asta i-a pus probleme si francezului care sunt convins ca la un moment-dat a spus qu’est ce que c’est?

Si din momentul acela totul a devenit foarte serios. Sincer nu ma exprim in ceea ce priveste costurile actuale, dar stiu ca sunt foarte mari. Ca o briza placuta a aparut si contractul cu Boom, care mai acopera din costuri (nu cred ca toate, dar s-ar putea sa ma insel). Si in aceasta idee era normal a se cauta fonduri, nu doar pentru intretinere, dar si pentru dezvoltare. Si acele fonduri nu pot fi acoperite de publicitate sub nici o forma (cel putin nu acum si nu pentru inca o perioada sper eu, nu lunga)

Luand in calcul si faptul ca trilu este destinat publicului din Romania, era si normal ca dupa ce si-a luat bereta sa se intoarca pe plaiurile mioritice. Unde iarasi costurile, chiar daca mai mici decat in trecut, sunt usor mai mari (depinde de deal-ul cu providerul) decat in restul Europei. Deocamdata…

Si aici intervine vanzarea si titlul insemnarii de azi. Sergiu are experienta vasta in marketing/branding (sper ca am avut si eu un pic de influenta la aceste capitole ) si a stiut sa-si planuiasca strategia. Si a vandut pachetul majoritar. Citeam pe diverse bloguri cum ca ar vrea doar banii si atat. Nimic mai gresit. Il cunosc destul de bine pe Sergiu incat sa afirm ca va fi implicat in proiect mult timp de acum incolo.

Plus, acum exista si mai multi bani pentru investitii in dezvoltare. De ce nu, poate si in internationalizare? Exista carcotasi care vor spune ca piata e saturata la nivel global. Again, gresit. Intotdeuna va exista loc pentru un brand localizat, dar mai ales prietenos. Si momentan asta e atu-ul cel mai important al crocodilului, este prietenos si personal. Spre deosebire de orice altceva pe piata, atat pe cea romaneasca, cat si cea internationala. Spuneam cu mult timp in urma ca oamenii vor sa ataseze o imagine oricarui serviciu cu care intra in contact. Si asta face Trilulilu si o face inca foarte bine.

Mai mult decat un brand, Trilulilu este un stil de abordare a utilizatorilor unui serviciu care pana nu demult a fost impersonal. Si acum are in iazul sau multi pesti si apa proaspata, ergo mult loc de dezvoltare.

ps: Autorul acestei insemnari nu a fost remunerat in nici un fel de catre Trilulilu SRL, dar nu va refuza o cafea