Zilele trecute am aflat ca un amic a fost invitat sa dea un interviu pentru un post la Google. Wow, zic eu, felicitari! Daca a ajuns in faza de interviu fara sa aplice la nici un post, inseamna ca are un skillset extraordinar, ceva de care Google are nevoie.

Acest amic avea insa o problema, i s-a cerut un CV pe care nu-l avea. Asa ca repede a incropit un CV si l-a trimis celor de la Google. Totusi, a iesit un CV de 3 pagini, lucru imbucurator de altfel.

Oportunitatea este intr-adevar una extraordinara. Dar cat de extraordinar te simti tu, ca si persoana? Si iata de ce zic asta: Daca esti o persoana extraordinara, nu trebuie sa ai un CV.

Bine bine Lorand, cum adica nu trebuie sa am un CV??!, striga publicul. Foarte simplu, pentru ca un CV este un motiv de refuz. Un CV este o colectie de cuvinte-cheie, pe care daca angajatorul le gaseste, te pune in teancul de follow-up, daca nu, asta este. A, nu stii din aia sau de ailalta? La revedere. Mai mult de atat, CV-ul ta va ajunge intr-un teanc. Acolo unde concurenta este mare si tu iti rozi unghiile de invidie, ca poate altul are cuvintele-cheie pe care le cauta angajatorul.

Dar, daca nu ai un CV, atunci ce ai? Ei bine, cel putin cateva scrisori extraordinare de recomandare de la angajatorii anteriori, un proiect extraordinar, o reputatie excelenta sau de ce nu, un blog atat de bine scris incat toata lumea asteapta cu sufletul la gura sa citeasca ce ai mai scris.

Ah, nu ai nimic din cele de mai sus? Atunci de ce crezi ca esti extraordinar, iesit din comun, original? Sau, poate ca esti, dar societatea in care traiesti te-a influentat sa crezi ca esti o persoana ordinara.

Cele mai bune posturi nu sunt ocupate de cei care trimit un CV la departamentul de resurse umane. Ever.

Edit: inspired by Seth Godin